În toate sistemele de luptă bazate pe lovituri ficatul este o țintă predilectă. Oricine a primit o lovitură în el cunoaște senzația de durere cumplită ce apare imediat (spre deosebire de lovitura la cap, care deși duce des la knock out nu doare la fel de tare).
Ficatul este un organ situat în partea dreaptă a abdomenului și este parțial acoperit de ultimele coaste. La o persoană adultă măsoară în jur de 15 cm și cântărește aproximativ un kilogram și jumătate.
Despre importanța ficatului s-au scris volume întregi, cine vrea să aprofundeze subiectul recomand asta, are 1216 pagini 🙂 . O să menționez totuși pe scurt cele mai importante roluri ale sale: eliminarea produșilor toxici rezultați din metabolism (numită popular detoxificare), sinteza de proteine, este implicat în metabolismul glucidic, depozitează diverși nutrienți, produce substanțe importante pentru digestie (în special a grăsimilor).
Ficatul este înconjurat de numeroși nervi, în special din sistemul nervos parasimpatic. Pe foarte scurt, noi avem 2 sisteme nervoase vegetative (adică nu le controlăm activ ci funcționează automat): unul numit sistem nervos simpatic (ce intervine în situații de pericol, când trebuie să fugim sau să luptăm) și celălalt numit sistem nervos parasimpatic (ce intervine în perioade de liniște, în care nu ne pândesc pericole)
Sistemul nervos simpatic determină: întețirea bătăilor inimii, dilatarea pupilelor, ridicarea părului sau “pielea de găînă”, transpirație abundență, reducerea secretiei de salivă (senzația de gură uscată). Sunt după cum am spus mai sus senzațiile pe care le are oricine în fața unui pericol iminent.
Sistemul nervos parasimpatic funcționează oarecum invers: încetinește bătăile inimii, determina creșterea activității intestinale și a relaxării mușchilor din tubul digestiv, conservă energia, dilată vasele de sânge. Practic crede că nu există niciun pericol și se concentrează pe digestie și odihnă.
Pentru a leza ficatul, o lovitură trebuie să aibă o forță de aproximativ 2400 Newtoni (sau altfel spus să vină cu o viteză de circa 5 m/s). Pentru comparație, un om în bună formă fizică dar neantrenat în sporturi de lupta sau arte marțiale poate dezvoltă o forță de circa 2800 Newtoni ( 6 m/s). Practicanții care lucrează activ la sac și palmare pot ajunge chiar la 5000 de Newtoni.
Prin urmare aproape oricine care nu e couch potato poate provoca daune, rămâne doar problema timingului (momentul exact când adversarul este descoperit sau se așteaptă mai puțin).
În afară de durerea foarte mare care apare, o lovitură asupra ficatului are și efecte mai puțin evidente la prima vedere.
Așa cum am spus anterior, ficatul este înconjurat de multe fibre nervoase ale sistemului parasimpatic. În momentul în care este lovit cu forță, acești nervi sunt stimulați și se declanșează efectele menționate mai sus: vasele de sânge se dilată și scade numărul bătăilor inimii (și implicit fluxul de sânge în toate organele). Corpul ia automat poziția orizontală pentru a menține fluxul de sânge către creier (e totuși organul cel mai important pe care îl avem, ce puțin unii dintre noi) și practic se produce căderea (knock down-ul). Dacă lovitura este suficient de puternică se poate ajunge și la pierderea conștienței (termenul științific este sincopă vasovagala).
În cazuri foarte rare, la lovituri extraordinar de puternice se poate rupe ficatul ( vezi lupta dintre Bas Rutten și Jason Delucia din 1996)
Ficatul are o capacitate remarcabilă de regenerare dar dacă este compromis într-un procent prea mare (insuficientă hepatică) singură soluție este transplantul de ficat (altfel intervine decesul).
În Wing Chun Kung Fu există mai multe strategii de lovire a ficatului dar și de protejare a lui. Cele mai utilizate atacuri sunt Dai Jeung și Dai Man Sao (Lovituri de palmă din forma la manechinul de lemn) precum și uppercut-ul din Chum Kiu. În defensivă se folosesc poziția coborâtă a cotului, Gaun Sao și Dai Bong Sao.
