Wing Chun, cunoscut si sub numele de Wing Tsun sau Ving Tsun este o forma de arte martiale chinezesti. Considerat initial un stil secret, pastrat in cadrul familiei, a fost predat doar rudelor si prietenilor apropiati care erau considerate persoane de incredere. Vazut ca o metoda extrem de eficace de autoaparare, s-a rafinat de-a lungul timpului pana in forma de astazi. Desi in aparenta complicat, Sistemul Wing Chun nu este decat o colectie de principii si tehnologii, armonizate si interconectate intre ele grupate in jurul celor 3 piloni principali: simplitate, eficienta si economie de miscari.
Sistemul este guvernat de principii. Tehnicile sunt doar exemple punctuale, particularizari ale principiilor. Acesta este si motivul pentru care aceeasi tehnica poate arata total altfel la 2 practicanti diferiti. Tehnica este doar o unealta ce serveste unui scop. Nu trebuie ca tehnica sa devina mai importanta decat scopul. Am vazut practicanti preocupati de forma tehnicii si mai putin de aplicabilitatea ei. Aceiasi practicanti au parasit mai tarziu antrenamentele convinsi ca Wing Chun-ul nu ii ajuta. Eficacitatea sistemului consta in intelegerea cat mai profunda a biomecanicii, a unghiurilor si parghiilor precum si a limitelor anatomice si fiziologice ale articulatiilor.
“Autoaparea este doar o iluzie” spunea maestrul Wong Shung Leung. Avand in vedere ca a fost cel mai combativ dintre maestrii din epoca moderna probabil ca avea dreptate. Nu exista nimic ce poate functiona in autoaparare in mod garantat si absolut. O situatie conflictuala ce implica contact fizic genereaza o cantitate de stress imposibil de replicat la antrenamente. Prin urmare tehnicile (de lovire sau de blocare) trebuie mentinute cat mai simple. Nu exista timpul si linistea necesare pentru a aplica tehnici si combinatii elaborate.
“Daca vrei sa posezi o metoda sigura de autoaparare invata sa devii invizibil”- acelasi Wong Shun Leung.
Am cunoscut mai demult un lutier. Desi teoretic nu avea nicio legatura cu artele martiale mi-a spus un lucru al carui sens nu l-am prins decat mult mai tarziu. “un meserias adevarat isi face singur sculele”. el era dovada vie, isi construise singur tot felul de dalti, unelte de gaurit si dispozitive de slefuit. Sigur, nu le construise pe toate de la 0 insa le adaptase si le modificase incat nu mai putea fi recunoscut originalul. El avea in minte scopul. Cum trebuie sa arate vioara. Restul erau detalii. Uneltele se puteau modifica ad-hoc, puteau fi sacrificate in procesul creatiei. Nu conta atat timp cat scopul final- constructia viorii- era indeplinit. L-am vazut indoind o dalta doar ca sa scobeasca intr-un unghi imposibil altfel.
Tehnicile de Wing Chun sunt la fel ca sculelele lutierului. Forma lor (cea care se vede in Siu Lim Tao sau Chum Kiu, pe dvd-uri sau prin carti) e doar metoda de invatare. In practica o tehnica poate suferi modificari atat timp cat isi indeplineste scopul.- loveste adversarul sau ne protejeaza de un atac de-al lui. Dar, exact ca si constructorul de mai sus, nu modificam o tehnica inainte de a aveatehnica respectiva. Ca si el, exersam cu tehnicile standard si apoi, cand le simtim limitele incepem sa le adaptam. Acesta este motivul pentru care aparent Wing Chun-ul care se vede in forme si chi sao arata altfel de cel din sparring.