In mod traditional, manechinul de lemn era un bustean cu un numar variabil de brate
adanc infipt in pamant. Era (si este inca) folosit in majoritatea sistemelor de lupta din sudul Chinei.
Cand insa Yip Man s-a mutat in Hong Kong (1949) s-a gasit in imposibilitatea de a monta unul (locuia intr-un apartament si sala de antrenament era de asemeni la etaj).
Dupa cativa ani de analize si incercari a comandat unul unui prieten tamplar (pe care il chema Fung Shek). Acesta, utilizand schitele si indicatiile maestrului Yip Man a imaginat un sistem ingenios de a monta manechinul cu ajutorul a doua stinghii orizontale de lemn ce treau prin trunchi. La randul lor aceste stinghii erau fixate pe un
suport sau pe perete.
Noua metoda de fixare a manechinului s-a dovedit in mod surprinzator mult mai buna decat varianta anterioara. Daca sunt bine calibrate, stinghiile orizontale confera o elasticitate specifica foarte utila pentru dezvoltarea fortei de lovire fara a leza articulatiile (uzura articulatiilor este cea mai mare problema la manechinul ingropat in pamant).
Maestrul Yip Man a pastrat acest manechin toata viata. El se gaseste acum expus la muzeul din Foshan.
Fung Shek a mai confectionat destul de probabil inca vreo zece manechine care au ajuns la elevii cei mai avansati. Din pacate fiul lui a murit intr-un accident de masina si Fung Shek a considerat acest lucru o pedeapsa divina pentru faptul ca facuse manechinele (unelte de exersare a tehnicilor distructive).
Al doilea constructor de manechine a fost un elev al lui Yip Man numit Ho Leun. Acesta avea un mic restaurant la parterul cladirii unde era sala de antrenament si a facut mai multe experiemente de design. A confectionat un manechin cu un mic motor (se miscau bratele), a folosit diverse sisteme de prindere (de exemplu arcuri de de masini), a pus mai multe sau mai putine brate etc. Yip Man a testat personal toate aceste prototipuri si a ramas la modelul original. Acest lucru este foarte important , mai ales in lumina noile tipuri de manechine care apar in zilele noastre. Dupa parerea mea ele sunt doar artificii de a cuceri o parte din piata si sunt facute de oameni care nu inteleg rolul manechinului in Wing Chun.
Ho Leun a construit sporadic manechine de lemn intre 1960 si 1973 (cand a emigrat in
Canada).
Cel mai important constructor de manechine a fost insa Koo Sang. Acesta era un elev avansat al lui Yip Man si a avut ocazia sa studieze in amanunt designul original (construit de Fung Shek). El a facut sute de manechine (pana in anii ’90 cand a murit) si a stabilit standardul pentru manechinul de astazi. De asemeni forma la manechin este adaptata de Yip Man specific pentru acest model.
Manechinele utilizate de noi respecta exact dimensiunile si raporturile lui Koo Sang. Recomandarea mea este sa nu cumparati manechine de pe internet deoarece pot fi confectionate gresit (de exemplu distanta dintre brate sau intaltimea necorespunzatoare) si mai mult dauneaza antrenamentului.
Ving Tsun Athletic Association a fost prima organizatie oficiala, creata in mod specific pentru a reglementa desfasurarea antrenamentelor publice de Wing Chun. Pana in anii’50 transmisia sistemului se facea doar personal, un maestru avand in general foarte putini elevi.
Ca urmare a unor evenimente nefericite, maestrul Yip Man este silit sa inceapa sa predea 
Wing Chun in mod public in 1949. Cu timpul, odata cu reputatia scolii a crescut atat numarul de elevi cat si numarul de instructori (care predau in mod independent). Pentru a pastra un anumit standard al calitatii, dupa indelungate discutii, maestrul Yip Man impreuna cu elevii sai cei mai vechi au luat decizia formarii unei organizatii care sa guverneze modul de transmisie al sistemului Wing Chun.
Numele ales initial a fost 馮宗通獎學金 (Ving Tsun Tong Fellowship) dar a fost schimbat ulterior in 香港詠春拳體育會 (Ving Tsun Athletic Association). Actul oficial de infiintare a fost semnat pe 24 august 1967 si Yip Man a fost desemnat unanim presedinte.
VTAA a fost prima organizatie de arte martiale recunoscuta in mod oficial de guvernul din Hong Kong si a reprezentat pentru mult timp un model de conduita pentru celelalte societati locale de arte martiale traditionale.
Astazi afilierea la VTAA are mai mult un rol decorativ.