Despre pasul in triunghi

de Mihai B.

Se spune ca în Wing Chun exista un singur pas, si anume cel în triunghi. O afirmatie adevarata, dar care neexplicitata ramâne incompleta. Ca oricare alta tehnica-principiu din Wing Chun, repetarea constanta scoate la iveala aspecte pe care executarile de la începutul perioadei de antrenament le tineau ascunse.

Aparent, pasul în triunghi nu înseamna decât o evitare rapida si din scurt pentru a putea lovi adversarul dintr-un unghi care sa îl surprinda si în acelasi timp sa îl puna în dificultate. Idealul ar fi sa îl scoata definitiv din lupta.

Surpriza consta tocmai în faptul ca, în totalitatea sa, pasul în triunghi înseamna atât o evitare cât si o patrundere cu putere în structura adversarului. O confruntare însa nu are loc ca în teorie: atacului constant al adversarului trebuie sa îi raspunzi cu un pas în triunghi, care transforma situatia dezavantajoasa într-una avantajoasa. De cele mai multe ori, mai ales daca esti undeva la începuturile sistemului, ai nevoie de o eschiva. Aici are loc o segmentare a pasului în triunghi. Retragerea piciorului din fata te pozitioneaza imediat în Pien-sun-ma (pozitia laterala). O situare buna pentru contraatac, dar nu la fel de eficienta precum ducerea pâna la capat a pasului în triunghi.

Tot din structura pasului în triunghi face parte si secerarea. Retragerea piciorului din fata în parametrii stabiliti de exercitiul pasului în triunghi ne ofera posibilitatea unei secerari atât a piciorului din fata al adversarului cât si a celui din spate, în functie de ce ne ofera acesta pentru a-i destabiliza structura.

O alta observatie ar fi ca simultan cu intrarea pasului în triunghi , presiunea exercitata de piciorul din fata îm zona genunchiului si a gambei poate fi trimisa în unul dintre picioarele adversarului împreuna cu o lovitura de pumn.

Pasul în triunghi poate fi completat de o lovitura de picior având în vedere ca un principiu important spune ca orice pas poate fi o lovitura de picior.

Sunt sigur ca rândurile de mai sus sunt doar niste mici schite a ceea ce înseamna cu adevarat pasul în triunghi, dar daca e sa aiba vreo calitate, aceea e ca sunt niste observatii personale.

Ce este Wing Chun? – introducere

Wing Chun, cunoscut si sub numele de Wing Tsun sau Ving Tsun este o forma de arte martiale chinezesti. Considerat initial un stil secret, pastrat in cadrul familiei, a fost predat doar rudelor si prietenilor apropiati care erau considerate persoane de incredere. Vazut ca o metoda extrem de eficace de autoaparare, s-a rafinat de-a lungul timpului pana in forma de astazi. Desi in aparenta complicat, Sistemul Wing Chun nu este decat o colectie de principii si tehnologii, armonizate si interconectate intre ele grupate in jurul celor 3 piloni principali: simplitate, eficienta si economie de miscari.
Sistemul este guvernat de principii. Tehnicile sunt doar exemple punctuale, particularizari ale principiilor. Acesta este si motivul pentru care aceeasi tehnica poate arata total altfel la 2 practicanti diferiti. Tehnica este doar o unealta ce serveste unui scop. Nu trebuie ca tehnica sa devina mai importanta decat scopul. Am vazut practicanti preocupati de forma tehnicii si mai putin de aplicabilitatea ei. Aceiasi practicanti au parasit mai tarziu antrenamentele convinsi ca Wing Chun-ul nu ii ajuta. Eficacitatea sistemului consta in intelegerea cat mai profunda a biomecanicii, a unghiurilor si parghiilor precum si a limitelor anatomice si fiziologice ale articulatiilor.
“Autoaparea este doar o iluzie” spunea maestrul Wong Shung Leung. Avand in vedere ca a fost cel mai combativ dintre maestrii din epoca moderna probabil ca avea dreptate. Nu exista nimic ce poate functiona in autoaparare in mod garantat si absolut. O situatie conflictuala ce implica contact fizic genereaza o cantitate de stress imposibil de replicat la antrenamente. Prin urmare tehnicile (de lovire sau de blocare) trebuie mentinute cat mai simple. Nu exista timpul si linistea necesare pentru a aplica tehnici si combinatii elaborate.
“Daca vrei sa posezi o metoda sigura de autoaparare invata sa devii invizibil”- acelasi Wong Shun Leung.
Am cunoscut mai demult un lutier. Desi teoretic nu avea nicio legatura cu artele martiale mi-a spus un lucru al carui sens nu l-am prins decat mult mai tarziu. “un meserias adevarat isi face singur sculele”. el era dovada vie, isi construise singur tot felul de dalti, unelte de gaurit si dispozitive de slefuit. Sigur, nu le construise pe toate de la 0 insa le adaptase si le modificase incat nu mai putea fi recunoscut originalul. El avea in minte scopul. Cum trebuie sa arate vioara. Restul erau detalii. Uneltele se puteau modifica ad-hoc, puteau fi sacrificate in procesul creatiei. Nu conta atat timp cat scopul final- constructia viorii- era indeplinit. L-am vazut indoind o dalta doar ca sa scobeasca intr-un unghi imposibil altfel.
Tehnicile de Wing Chun sunt la fel ca sculelele lutierului. Forma lor (cea care se vede in Siu Lim Tao sau Chum Kiu, pe dvd-uri sau prin carti) e doar metoda de invatare. In practica o tehnica poate suferi modificari atat timp cat isi indeplineste scopul.- loveste adversarul sau ne protejeaza de un atac de-al lui. Dar, exact ca si constructorul de mai sus, nu modificam o tehnica inainte de a aveatehnica respectiva. Ca si el, exersam cu tehnicile standard si apoi, cand le simtim limitele incepem sa le adaptam. Acesta este motivul pentru care aparent Wing Chun-ul care se vede in forme si chi sao arata altfel de cel din sparring.