In artele martiale chinezesti, o forma inseamna un exercitiu cu o ordine a miscarilor prestabilita, executat singur (in aer), cu partener, cu arme sau cu diverse dispozitive de antrenament (manechin de lemn, saci de box etc)

Cuvantul a a ajuns la noi prin intermediul limbii engleze (form) si este dupa parerea mea o traducere nereusita a conceptului original chinezesc Tao 頭. Trebuie mentionat ca desi se pronunta aproximativ la fel, acest cuvant este diferit de Tao 道 care inseamna cale spirituala.

Practicantii de arte martiale, indiferent de zona geografica, au descoperit de timpuriu ca pentru ca reusi sa aplice o tehnica in lupta trebuie sa o exerseze izolata si scoasa din context. Acest lucru e important pentru ca sub stresul unei lupte creierul nu poate procesa toate informatiile si toti stimulii, prin urmare miscarile trebuie cat mai mult automatizate. Initial au fost izolate combinatii simple si evidente. Daca adversarul ma loveste cu pumnul, blochez cu mana asta si lovesc cu cealalta. Cu timpul, aceste combinatii au devenit din ce in ce mai elaborate si mai lungi, au fost adaugate strategii de lupta, au fost studiate reactiile instinctive si gradele de libertate ale articulatiilor. Uneori ele au ajuns atat de complexe incat cu greu mai poate fi recunoscuta ideea initiala. Unii practicanti au descoperit ca aceste inlantuiri de miscari reprezinta o gimnastica foarta buna si au ignirat aspectul combativ concentrandu-se pe aspectul de sanatate. Tehnicile ample mentin articulatiile functionale, pozitiile corecte diminueaza durerile de spate (una dintre cele mai mari probleme ale oamenilor in perioada moderna), miscarile viguroase imbunatatesc circulatia sangelui si reduc nivelul de stres.

In practica de Wing Chun Kung Fu, formele au ca rol principal dezvoltarea abilitatilor de lupta si abia in plan secund aspectul de sanatate.