Mitul tehnicilor secrete din Kung Fu

Probabil unul dintre cele mai fascinante aspecte ale artelor martiale de origine asiatica este secretomania care inconjoara nivelurile superioare. Ideea ca exista metode prin care  un adversar mai puternic poate fi invins de un practicant mai slab a entuziasmat intotdeauna incepatorii. Pe de alta parte , pentru multi instructori cursurile de arte martiale sunt o sursa principala de venit. Prin urmare au prins din zbor aceasta idee si au exagerat-o uneori dincolo de penibil.

Secret, in cea mai simpla definitie a lui,  inseamna ceva ce nu e cunoscut de ceilalti. In toata istoria umanitatii detinatorii unui secret au incercat sa il protejeze si sa profite intr-un fel sau altul de pe urma lui.

In artele martiale “tehnicile  secrete” sunt in general studiate la gradele superioare. Ele nu au nimic secret in sine si de multe ori reprezinta o dezamagire pentru practicantul care ajunge sa le invete. In majoritatea cazurilor este vorba despre o minima repozitionare a corpului sau despre o usoara redirectionare a fortei.  Aceste lucruri pot fi fara indoiala descoperite si singur  de un practicant serios care se antreneaza cu sinceritate.  Nu trebuie uitat ca maestrii fondatori ai tuturor sistemelor de lupta au fost oameni nu zei, tot ceea ce practicam a fost inventat/dezvoltat sau rafinat de oameni ca si noi (inteligenti sau anlitici peste medie dar in esenta oameni).

Toti maestrii pe care ii cunosc folosesc aceste “tehnici secrete” in fiecare antrenament. Majoritatea elevilor nu le observa pentru ca nu stiu unde sa se uite si, mult mai important, pentru ca nu asculta.

In cercurile de Wing Chun se spune ca cineva care intelege in profunzime primul exercitiu solo (Siu Nim Tao) poate sa isi imagineze restul sistemului. La prima vedere asta suna neverosimil (in primul rand Siu Nim Tao nu are deplasari si nici tehnici de picior). Insa pe masura ce practicantul progreseaza in antrenament acest lucru devine din ce in ce mai evident. Radacinele deplasarilor si tehnicile de picior sunt  acolo.

In trecut eu insumi am fost intrigat de “tehnicile secrete”. Abia cand am ajuns sa le invat mi-am dat seama ca nu era nimic secret, ele erau permanent in fata mea. Singura metoda de a ajunge la ele este antrenamentul constant, serios si sincer (in primul rand cu tine insuti).

Inchei cu un sfat repetat ad nauseam dar extrem de rar respectat:

In artele martiale singurul secret e munca.

 

 

 

Accidentat sau bolnav. Cum decurge antrenamentul de Wing Chun

“Practica de Kung Fu este precum o barca ce merge in amonte. Daca faci o pauza nu o sa ramai pe loc ci o sa regresezi”

O problema recurenta pe care am observat-o in cariera de instructor este modul cum abordeaza practicantii de Wing Chun perioadele de boala sau accidentarile. In majoritatea cazurilor ambele situatii (fie boala fie accidentarea) au drept consecinta absenta de la antrenamente. Din punctul meu de vedere in general este o greseala si o sa incerc sa le explic pe fiecare.

1. Boala

Termenul de boala este foarte nespecific, poate insemna orice de la gripa la leucemie.

Steve Crider – dupa ce i-a fost amputat piciorul drept

Exista relativ putine afectiuni care interfereaza cu antrenamentul de Wing Chun. Printre acestea mentionez bolile infectioase (gripa in perioada de incubatie, diverse alte infectii respiratorii). Din experienta mea raceala simpla (guturaiul) nu este un motiv de absenta, antrenamentul avand chiar un efect benefic. Perioada de dupa o operatie nu reprezinta de asemeni nicio problema. In mod evident antrenamentul nu va fi la intensitatea obisnuita si va fi evitat contactul  dar atat timp cat puteti sta 10 minute in picioare puteti practica.  In afara situatiilor mentionate mai sus (infectii respiratorii), antrenamentul poate fi calibrat de catre instructor analizand fiecare problema in parte (de exemplu exercitii mai usoare sau in  in aer, pauze mai dese etc).

2. Accidentarile

Practic nu exista nicio accidentare care sa duca la intreruperea antrenamentului. O mana

Steve Crider lovind manechinul de lemn. Acum gandeste-te din nou daca vanataia ta de la degetul mic te impiedica sa practici

rupta (eventual in gips) sau o entorsa nu este decat ocazia pentru a exersa toate tehnicile cu mana valida. Un picior rupt este un motiv pentru a exersa pozitia intr-un picior. Vanatai sau plagi proaspat cusute reprezinta sansa de a rafina formele si tehnicile in aer (pentru care nu exista niciodata suficient timp). Daca ambele picioare sunt accidentate antrenamentul se poate face de pe scaun. Exista numeroase exercitii in acest sens. Daca accidentarea nu permite miscari recomand sa mergeti totusi la antrenament si doar sa asistati. Practica de Kung Fu nu inseamna numai miscare ci si intelegere teoretica. De multe ori un antrenament privit de pe margine deschide noi perspective. Puteti analiza fara graba cum fac altii si puteti auzi tot ce explica instructorul.

 

In incheiere vreau sa subliniez doua puncte importante:

  • nu prezumati ca nu puteti face antrenament doar pentru ca sunteti bolnavi sau ati suferit o accidentare. Si eu si toti instructorii mei am fost la un moment dat bolnavi sau accidentati. Cunoastem asadar si sentimentul dar si solutia. Exista exercitii si interpretari ale tehnicilor pentru aceste perioade. Antrenament nu inseamna neaparat intensitate maxima si contact mai mult sau mai putin dur  cu partenerul.
  • foarte probabil recomandarea medicului va fi sa opriti antrenamentele. Este o atitudine de inteles deoarece ei nu stiu exact ce implica practica de Kung Fu. In astfel de situatii dati-mi un mesaj si va pot sfatui in cunostinta de cauza. Am prieteni medici (practicanti activi) care sunt in masura sa dea sfaturi avizate

Istoria manechinului de lemn (perioada moderna)

In mod traditional, manechinul de lemn era un bustean cu un numar variabil de brate

Manechin fixat in pamant

adanc infipt in pamant. Era (si este inca) folosit in majoritatea sistemelor de lupta din sudul Chinei.

Cand insa Yip Man s-a mutat in Hong Kong (1949) s-a gasit in imposibilitatea de a monta unul (locuia intr-un apartament si sala de antrenament era de asemeni la etaj).

Dupa cativa ani de analize si incercari a comandat unul unui prieten tamplar (pe care il chema Fung Shek). Acesta, utilizand schitele si indicatiile maestrului Yip Man a imaginat un sistem ingenios de a monta manechinul cu ajutorul a doua stinghii orizontale de lemn ce treau prin trunchi. La randul lor aceste stinghii erau fixate pe un

suport sau pe perete.

Noua metoda de fixare a manechinului s-a dovedit in mod surprinzator mult mai buna decat varianta anterioara. Daca sunt bine calibrate, stinghiile orizontale confera o elasticitate specifica foarte utila pentru dezvoltarea fortei de lovire fara a leza articulatiile (uzura articulatiilor este cea mai mare problema la manechinul ingropat in pamant).

Primul manechin de lemn

Maestrul Yip Man a pastrat acest manechin toata viata. El se gaseste acum expus la muzeul din Foshan.

Fung Shek a mai confectionat destul de probabil  inca vreo zece  manechine care au ajuns la elevii cei mai avansati. Din pacate fiul lui a murit intr-un accident de masina si Fung Shek a considerat acest lucru o pedeapsa divina pentru faptul ca facuse manechinele (unelte de exersare a tehnicilor distructive).

Al doilea constructor de manechine a fost un elev al lui Yip Man numit Ho Leun. Acesta avea un mic restaurant la parterul cladirii unde era sala de antrenament si a facut mai multe experiemente de design. A confectionat un manechin cu un mic motor (se miscau bratele), a folosit diverse sisteme de prindere (de exemplu arcuri de de masini), a pus mai multe sau mai putine brate etc. Yip Man a testat personal toate aceste prototipuri si a ramas la modelul original. Acest lucru este foarte important , mai ales in lumina noile tipuri de manechine care apar in zilele noastre. Dupa parerea mea ele sunt doar artificii de a cuceri o parte din piata si sunt facute de oameni care nu inteleg rolul manechinului in Wing Chun.

Ho Leun a construit sporadic manechine de lemn intre 1960 si 1973 (cand a emigrat in

Ho Leun, in stanga maestrului Yip Man

Canada).

Cel mai important constructor de manechine a fost insa Koo Sang. Acesta era un elev avansat al lui Yip Man si a avut ocazia sa studieze in amanunt designul original (construit de Fung Shek). El a facut sute de manechine (pana in anii ’90 cand a murit) si a stabilit standardul pentru manechinul de astazi. De asemeni forma la manechin este adaptata de Yip Man specific pentru acest model.

Manechinele utilizate de noi respecta exact dimensiunile si raporturile lui Koo Sang. Recomandarea mea este sa nu cumparati manechine de pe internet deoarece pot fi confectionate gresit (de exemplu distanta dintre brate  sau intaltimea necorespunzatoare) si mai mult dauneaza antrenamentului.

Koo Sang

 

 

Ving Tsun Athletic Association

Ving Tsun Athletic Association a fost prima organizatie oficiala, creata in mod specific pentru a reglementa desfasurarea antrenamentelor publice de Wing Chun. Pana in anii’50 transmisia sistemului se facea doar personal, un maestru avand in general foarte putini elevi.
Ca urmare a unor evenimente nefericite, maestrul Yip Man este silit sa inceapa sa predea Wing Chun in mod public in 1949. Cu timpul, odata cu reputatia scolii a crescut atat numarul de elevi cat si numarul de instructori (care predau in mod independent). Pentru a pastra un anumit standard al calitatii, dupa indelungate discutii, maestrul Yip Man impreuna cu elevii sai cei mai vechi au luat decizia formarii unei organizatii care sa guverneze modul de transmisie al sistemului Wing Chun.

Numele ales initial a fost 馮宗通獎學金 (Ving Tsun Tong Fellowship) dar a fost schimbat ulterior in 香港詠春拳體育會 (Ving Tsun Athletic Association). Actul oficial  de infiintare a fost semnat pe 24 august 1967 si Yip Man a fost desemnat unanim presedinte.

VTAA a fost prima organizatie de arte martiale  recunoscuta in mod oficial de guvernul din Hong Kong si a reprezentat pentru mult timp un model de conduita pentru celelalte societati locale de arte martiale traditionale.

Astazi afilierea la VTAA are mai mult un rol decorativ.