Studentul ar trebui să încerce să vină regulat la curs o dată sau de două ori pe săptămână, pentru o perioadă de cel puțin jumătate de an, deoarece acest timp este minimul necesar pentru a-și putea reaminti anumite modele de comportament în condiții de stres.

La începutul cursului, elevul își cunoaște corpul prin repetarea anumitor secvențe (forme, tehnici de bază), care îi sunt apoi disponibile în contextul învățării ulterioare.

În paralel, sunt încorporate exerciții cu partenerul, care conduc de la dezvoltarea coordonarii si apoi treptat se face trecerea spre atacurile libere. Acest lucru se face într-un mediu confortabil și relaxat, deoarece o stare lipsită de stres a cursanților este necesară pentru ca noile mișcări să fie învățate.

Stilul de predare, mai ales la început, este instruirea în grup, bazată pe demonstrație și imitație. Instructorul demonstrează un exercițiu cu cursantul sau cu un asistent, iar grupul repetă apoi exercițiul. Grupurile în sine sunt mixte – în funcție de exercițiu și de sarcină – sau împărțite în funcție de grad.

Rolul profesorului este atunci acela de a stabili cadrul antrenamentului astfel încât să fie posibilă autoînvățarea. El explică unele aspecte pentru ca elevii să poată exersa mișcarea unii cu alții. Dar el le lasă, de asemenea, suficient spațiu de manevră pentru a-și găsi răspunsul individual; pentru că acesta este cel mai important lucru: fiecare persoană are propriile măsuri și posibilități. Prin urmare, el trebuie să “adapteze” treptat principiile WingChun la propriul corp, cu ajutorul profesorului. În acest fel, abilitățile individului sunt promovate și dezvoltate în mod specific .

Mișcările și reacțiile sunt mai întâi exersate într-o manieră concentrată, într-o atmosferă de predare cooperantă. Spre sfârșitul unei lecții, acestea sunt apoi perfecționate prin exerciții controlate sub influența hormonilor de stres.

principii – Wing Chun Kung Fu

Siu Nim Tao si alfabetul

Siu Nim Tao este primul exercitiu solo din Wing Chun Kung Fu si contine toate tehnicile si principiile de baza. Este considerat alfabetul sistemului, capitolul pe care incepatorii trebuie sa il stapaneasca pentru a accede la nivelurile superioare.

Alfabetul limbii romane are 31 de litere si ele reprezinta unitatea constitutiva a cea mai mica a cuvintelor. Exista trei aspecte demne de mentionat. In primul rand doar dupa ce sunt stapanite toate literele se pot scrie cuvinte. In al doilea rand, odata ce sunt invatate, nu exista cuvant pe care sa nu il putem scrie. In al treilea rand, literele au foarte rar sens daca sunt luate separat. Siu Nim Tao poate fi privit din aceeasi perspectiva. Doar dupa ce ii stapanim toate tehnicile putem forma combinatii de lupta. Toate tehnicile se regasesc intr-un fel sau altul in Siu Nim Tao (inclusiv radacinile tehnicilor de picior). Tehnicile individuale au foarte rar sens (sau aplicabilitate) daca sunt luate separat.

Fook Sao

Chum Kiu vazut ca o orchestra

Exercitiile fara partener (numite generic forme) sunt seturi de miscari al caror scop nu este evident la prima vedere. Dupa o perioada, scopul pentru care se practica ele devine mai clar dar modul in care se executa ramane in continuare abstract. Instructorii nu au la dispozitie decat un numar mic de explicatii si posibilitati de corectare iar asta poate produce frustrari atat de o parte ca si de cealalta.

Elevii vor sa invete (dar nu stiu cum) iar instructorii vor sa trasmita dar se lovesc de aceeasi problema. Varianta cea mai la indemana (sute sau mii de repetitii) desi pare solutia corecta esti si cea mai dificila. Mentalitatea practicantilor a evoluat, sfatul care a functionat de-a lungul a zeci de generatii (“executa forma de sute de ori fara sa pui intrebari”) nu mai este la fel de valabil astazi.

Din acest motiv, pentru a usura procesul de predare se folosesc diverse paradigme si comparatii.

Invatarea celei de a doua forme din Wing Chun (Chum Kiu) poate fi asemanata cu procesul prin care o orchestra (sau un cor) invata un cantec.

In prima faza se studiaza efectiv ordinea miscarilor si ce face fiecare segment al corpului, independent de celelalte (fiecare instrumentist invata partitura lui). In a doua faza, forma se poate executa de la inceput pana la sfarsit dar miscarile sunt necoordonate (instrumentistii canta impreuna dar desi o fac simultan rezultatul nu este armonios). Cu timpul, atat miscarile din Chum Kiu cat si instrumentistii incep sa se armonizeze, functionand ca un tot unitar.

Cel mai important rol al formei Chum Kiu este dezvoltarea unitatii corpului. Tehnicile si deplasarile trebuie executate sinergic pentru a dezvolta o forta cat mai mare.

Lovitura frontala de picior din Chum Kiu