Perna de perete in antrenamentul de Wing Chun

Pentru dezvoltarea fortei, in antrenamentul de Wing Chun se folosesc mai multe aparate si dispozitive de antrenament. Un astfel de obiect este perna de perete. Datorita costul redus de fabricatie si modului simplu de instalare, pernele au fost folosite inca de timpuriu in antrenamentele de artele martiale.

Spre deosebire de sacul de box suspendat, perna dezvolta un alt tip de forta. Loviturile sunt lansate de la distanta scurta, in general nu mai mult de 30-50 de cm. O lovitura de la distanta mai mare ar avea repercusiuni neplacute in articulatia umarului si mai ales in coloana vertebrala. Din acelasi motiv in perna de perete nu se loveste niciodata cu cotul.

Cand se executa lovitura de pumn in perna, cotul este orientat spre in jos si nu se intinde complet. Contactul este realizat cu ultimele 3 metacarpiene. Musculatura antebratului se contracta la impact. Cu minime modificari pot fi exersate si lovituri de palma (contactul se face cu podul sau cantul palmei)

Inainte de antrenamentul la perna se recomanda aplicarea unei solutii tonice (exista mai multe formule numite generic Dit Da Jow). Aceasta are rolul de a stimula vascularizatia locala, pregatind pumnul sau palma pentru impact dar ajuta si la refacerea zonei (microtraumatismele inerente se vindeca mai repede). Pentru recomandari de Dit Da Jow lasati un comentariu sau scrieti un mesaj la adresa de contact.

Chum Kiu vazut ca o orchestra

Exercitiile fara partener (numite generic forme) sunt seturi de miscari al caror scop nu este evident la prima vedere. Dupa o perioada, scopul pentru care se practica ele devine mai clar dar modul in care se executa ramane in continuare abstract. Instructorii nu au la dispozitie decat un numar mic de explicatii si posibilitati de corectare iar asta poate produce frustrari atat de o parte ca si de cealalta.

Elevii vor sa invete (dar nu stiu cum) iar instructorii vor sa trasmita dar se lovesc de aceeasi problema. Varianta cea mai la indemana (sute sau mii de repetitii) desi pare solutia corecta esti si cea mai dificila. Mentalitatea practicantilor a evoluat, sfatul care a functionat de-a lungul a zeci de generatii (“executa forma de sute de ori fara sa pui intrebari”) nu mai este la fel de valabil astazi.

Din acest motiv, pentru a usura procesul de predare se folosesc diverse paradigme si comparatii.

Invatarea celei de a doua forme din Wing Chun (Chum Kiu) poate fi asemanata cu procesul prin care o orchestra (sau un cor) invata un cantec.

In prima faza se studiaza efectiv ordinea miscarilor si ce face fiecare segment al corpului, independent de celelalte (fiecare instrumentist invata partitura lui). In a doua faza, forma se poate executa de la inceput pana la sfarsit dar miscarile sunt necoordonate (instrumentistii canta impreuna dar desi o fac simultan rezultatul nu este armonios). Cu timpul, atat miscarile din Chum Kiu cat si instrumentistii incep sa se armonizeze, functionand ca un tot unitar.

Cel mai important rol al formei Chum Kiu este dezvoltarea unitatii corpului. Tehnicile si deplasarile trebuie executate sinergic pentru a dezvolta o forta cat mai mare.

Lovitura frontala de picior din Chum Kiu

Biu Jee- Explicatia numelui

Biu Jee care in traducere inseamna Infigerea degetelor este ce-a de-a treia forma cu mana goala din Wing Chun Kung Fu. Exista numeroase pareri, explicatii si chiar controverse privitoare la numele ei. Spre deosebire de celelalte 2 forme anterioare (Siu Nim Tao si Chum Kiu) ale caror denumiri sunt mai degraba filozofice, Biu Jee este si numele unei tehnici de brat.

Din punct de vedere al principiilor, Biu Jee adauga doua distante noi de lupta (distanta foarte scurta si distanta lunga). Acestea vin sa completeze distanta medie introdusa in Siu Nim Tao si rafinata in Chum Kiu.

In plan tactic, Biu Jee obsnuieste practicantul cu ideea unui atac prin surprindere sau neconventional. Si cum situatiile exceptionale cer abordari exceptionale, forma contine cateva solutii ingenioase de a recastiga linia de centru sau de a inversa o situatie aparent net defavorabila.

Biu Jee

Infigerea degetelor (ca in fotografia de mai sus este o astfel de tehnica). Ea reprezinta o recuperare a liniei de centru si poate fi simultan un atac spre ochii sau gatul adversarului.

O alta interpretare, de data aceasta mai putin tehnica dar mult mai filozofica pleaca de la faptul ca tehnica Biu Jee este similara cu actiunea de a arata ceva. Si din cauza ca directia este oblic in sus, se poate considera ca obiectul aratat este Luna. Un vechi proverb chinezesc spune ca daca te uiti la degetul care arata Luna o sa pierzi toata splendoarea ei. Ideea e sa ne uitam la Luna, nu la degetul care o arata. Asadar telul este sa vedem dincolo de uneltele folosite pentru a indeplini un anumit scop.

De-a lungul istoriei Wing Chun-ului, Biu Jee a fost inconjurata de o aura de mister si secretomanie, fiind rezervata doar practicantilor foarte avansati. Din acest motiv ea a devenit un un scop in sine, multi practicanti imaginandu-si ca simpla ei invatare le va oferi solutii la toate problemele care apar in sparring, chi sao sau in lupta (o privesc ca pe mana care arata ceva fara sa vada spre ce arata de fapt mana).