Probabil unul dintre cele mai fascinante aspecte ale artelor martiale de origine asiatica este secretomania care inconjoara nivelurile superioare. Ideea ca exista metode prin care un adversar mai puternic poate fi invins de un practicant mai slab a entuziasmat intotdeauna incepatorii. Pe de alta parte , pentru multi instructori cursurile de arte martiale sunt o sursa principala de venit. Prin urmare au prins din zbor aceasta idee si au exagerat-o uneori dincolo de penibil.
Secret, in cea mai simpla definitie a lui, inseamna ceva ce nu e cunoscut de ceilalti. In toata istoria umanitatii detinatorii unui secret au incercat sa il protejeze si sa profite intr-un fel sau altul de pe urma lui.
In artele martiale “tehnicile secrete” sunt in general studiate la gradele superioare. Ele nu au nimic secret in sine si de multe ori reprezinta o dezamagire pentru practicantul care ajunge sa le invete. In majoritatea cazurilor este vorba despre o minima repozitionare a corpului sau despre o usoara redirectionare a fortei. Aceste lucruri pot fi fara indoiala descoperite si singur de un practicant serios care se antreneaza cu sinceritate. Nu trebuie uitat ca maestrii fondatori ai tuturor sistemelor de lupta au fost oameni nu zei, tot ceea ce practicam a fost inventat/dezvoltat sau rafinat de oameni ca si noi (inteligenti sau anlitici peste medie dar in esenta oameni).
Toti maestrii pe care ii cunosc folosesc aceste “tehnici secrete” in fiecare antrenament. Majoritatea elevilor nu le observa pentru ca nu stiu unde sa se uite si, mult mai important, pentru ca nu asculta.
In cercurile de Wing Chun se spune ca cineva care intelege in profunzime primul exercitiu solo (Siu Nim Tao) poate sa isi imagineze restul sistemului. La prima vedere asta suna neverosimil (in primul rand Siu Nim Tao nu are deplasari si nici tehnici de picior). Insa pe masura ce practicantul progreseaza in antrenament acest lucru devine din ce in ce mai evident. Radacinele deplasarilor si tehnicile de picior sunt acolo.
In trecut eu insumi am fost intrigat de “tehnicile secrete”. Abia cand am ajuns sa le invat mi-am dat seama ca nu era nimic secret, ele erau permanent in fata mea. Singura metoda de a ajunge la ele este antrenamentul constant, serios si sincer (in primul rand cu tine insuti).
Inchei cu un sfat repetat ad nauseam dar extrem de rar respectat:
In artele martiale singurul secret e munca.
Wing Chun in mod public in 1949. Cu timpul, odata cu reputatia scolii a crescut atat numarul de elevi cat si numarul de instructori (care predau in mod independent). Pentru a pastra un anumit standard al calitatii, dupa indelungate discutii, maestrul Yip Man impreuna cu elevii sai cei mai vechi au luat decizia formarii unei organizatii care sa guverneze modul de transmisie al sistemului Wing Chun.